Am văzut iniţiativa acelor tineri arhitecţi, legată de Herculane şi la un moment dat am făcut o vizită la Herculane cu copiii şi am vizitat atât baia asta imperială, cât şi alte clădiri de acolo care au istorii similare care au o soartă la fel de tristă. Am decis că e ceva ce trebuie sprijinit, din mai multe puncte de vedere. În primul rând clădirea în sine şi locul în sine, care sunt o dovadă fizică a istoriei noastre cu toate nuanţele ei, cu perioada romană, cu perioada habsburgică, cu perioada austro-ungară, cu perioada comunistă, cu toate straturile acestea şi nuanţele istoriei. În al doilea rând, cred că este grozav că în sfârşit tânăra generaţie începe să se implice din ce în ce mai tare în astfel de proiecte culturale sau sociale şi cred că genul asta de iniţiativă trebuie încurajat şi susţinut. Consider că această clădire, dacă e repusă în valoare şi dacă ea devine un loc cultural sau social, poate să ajute Băile Herculane, care sunt un loc fantastic, să-şi regăsească calea şi să redevină o staţiune celebră în Europa. Acest proiect cred că poate fi un exemplu extraordinar despre cum poate o cumunitate să se redescopere în jurul unui astfel obiect de patrimoniu.

Echipa Locus este rezultatul palpabil al frustrărilor acumulate de noi, toți, în perioada de tranziție post-comunistă. Ei ne răspund la ecuația clasică: avem un loc cu o amprentă culturală semnificativă și potențial economic excepțional, suntem tineri educați în spiritul acelor valori contemporane care ne spun că e mai bine să revitalizăm decât să construim ceva nou, suntem altruiști dar avem experiență minimă. Și iată că, trecând peste prejudecăți și piedici, grupul din jurul Herculane Project reușește să fie consecventă pentru a pune în practică ceea ce era necesar din partea autorităților: schimbă imaginea stațiunii, dintr-o fundătură muribundă în acel exemplu care ne arată că se poate și ne invită să ne implicăm. Puterea echipei nu se măsoară prin bani, ci prin perechile de mâini care contribuie, prin valoarea celor implicați în salvarea Băilor și prin reziliența dovedită trecând prin decizii nefavorabile, opinii contrare și legislația subțire. Eu mă bucur că școala de la Timișoara produce muguri în direcția explorărilor și experimentului de uzură pentru cauza patrimoniului cultural și încurajez pe cât mai mulți să se alăture sau să pornească propriul demers. Fără inițiative de acest fel suntem, moralmente, mai săraci.

Nu se mai poate face nimic pentru Herculane. Câțiva dintre noi vom mai merge la băi, câțiva bătrâni își vor aminti cu regret de vremurile bune de altădată, câțiva tineri arhitecți își vor proiecta vise pe clădirile de acolo. Asta am tot auzit de ani buni, de când am descoperit și tot redescoperit istoria minunată, patrimoniul bogat și peisajul de excepție a locului. Mi se părea crud, de neconceput. Iar atunci când niște tineri, parcă din neant, au luat hotărârea fermă să construiască pentru viitor la Herculane, fără să renunțe nicio clipă la visele lor, m-am bucurat nespus și am căutat să-i sprijin încă de la început. Cu responsabilitate și determinare, și cu o forță de muncă inepuizabilă, ei au ales să pună oamenii în centru acțiunilor lor pentru patrimoniu, reușind astfel să creeze o comunitate care co-creează alături de ei, învață alături de ei, experimentează alături de ei, acționează alături de ei și sprijină prin toate mijloacele demersurile lor. Mulțumită unor tineri, Herculane a redevenit un subiect cu greutate pentru noi toți, și un motiv de încredere și optimism. Nu-i puțin lucru. Pentru asta, le mulțumesc din inimă și le promit că vom rămâne pe mai departe #United4Culture.

Herculane Project este un demers multidisciplinar extrem de interesant și bine venit într-un moment critic pentru patrimoniul din România, pe un fond construit extrem de valoros și condus cu bună știință într-un experiment politic și financiar defect al ultimilor decenii. E foarte interesant cum o echipă tânără, de multe ori inocentă dar foarte perseverentă, a reușit să provoace comunitatea orașului și să trezească o dezbatere mimată între administrație și specialiști. Acțiuni de responsabilitate comunitară cu implicare multidisciplinară precum aceasta vor sta mulți ani în prima linie a noilor politici privind patrimoniul, iar echipa a reușit să facă transferul de la o lucrarea teoretică de licență a Facultății de Arhitectură din Timișoara spre un posibil prototip teoretic și metodologic al intervențiilor pe clădiri istorice valoroase, prin care vor avea un rol important în reconstrucția unei noi atitudini privind conservarea și restaurarea din România.